S-a transformat, s-a fragmentat, a învățat să opereze din umbră și a devenit un model de inspirație și sprijin pentru mișcări violente din întreaga lume, în special pe continentul african, notează Reuters.

De unde a pornit totul: ascensiunea lui Osama bin Laden

Rădăcinile grupării coboară la sfârșitul anilor 1980. Fondatorul ei, Osama bin Laden, un saudit provenit dintr-o familie extrem de înstărită, s-a alăturat rezistenței împotriva trupelor sovietice care au invadat Afganistanul. Din acea tabără a voluntarilor s-a născut o doctrină radicală, îndreptată împotriva Statelor Unite, a Israelului și a tuturor statelor arabe aliate cu Occidentul.

După ce a fost expulzat din Arabia Saudită și apoi din Sudan, bin Laden s-a adăpostit în Afganistan. Acolo a transformat gruparea într-un aparat de atac internațional:

  • 1992 (Yemen): Primul atac asumat, care a vizat hoteluri unde se cazau militari americani.

  • 1998 (Africa): Dublul atentat cu camioane-capcană asupra ambasadelor americane din Kenya și Tanzania, soldat cu 224 de morți.

  • 11 septembrie 2001: Tragedia care a schimbat lumea. 19 atacatori au deturnat patru avioane de linie și au provocat moartea a aproape 3.000 de oameni nevinovați.

Loviturile primite: lideri eliminați și baze pierdute

Răspunsul Statelor Unite a venit prin invadarea Afganistanului în toamna lui 2001. Au forțat atunci conducerea Al-Qaeda să fugă din taberele sale montane. Cu timpul, piesele cheie au fost neutralizate:

  • Osama bin Laden a trăit ascuns un deceniu, până când trupele speciale americane l-au ucis în mai 2011, într-un adăpost din Abbottabad, Pakistan.

  • Khalid Sheikh Mohammed, creierul autodeclarat al operațiunilor de la 11 septembrie, capturat în 2003, se află încă la baza Guantanamo Bay, procesul său militar fiind programat pentru vara anului 2028, după zeci de ani de dispute juridice.

  • Ayman al-Zawahiri, succesorul lui bin Laden, a fost lichidat la Kabul în 2022 printr-un atac american cu dronă.

  • Astăzi, conducerea de facto a grupării este atribuită militantului egiptean Seif al-Adel.

    • Valul de atentate globale și ruperea Statului Islamic

    După ce și-a pierdut baza unică de comandă, ideologia Al-Qaeda a funcționat ca o franciză. Rețele afiliate au însângerat mari orașe ale lumii:

    • Cluburile de noapte din Bali (2002) -peste 200 de morți

    • Trenurile de călători din Madrid (2004) - peste 190 de victime

    • Rețeaua de transport din Londra (2005) - peste 50 de decese

    Apogeul influenței sale a fost atins în jurul anului 2013, după care a apărut o schismă internă majoră. Ramura din Irak s-a rupt și a format gruparea rivală Statul Islamic (ISIS). Condus de Abu Bakr al-Baghdadi, noul grup a proclamat un califat în Siria și Irak și a intrat în conflict direct cu forțele fidele Al-Qaeda.

    O altă lovitură importantă a venit în Siria: gruparea locală Frontul al-Nusra a renunțat la jurământul față de Al-Qaeda. Comandantul său, Ahmed al-Sharaa (cunoscut ca Abu Mohammed al-Golani), a ajuns ulterior să-l înlăture de la putere pe Bashar al-Assad în 2024, asumându-și conducerea de la Damasc și apropiindu-se de partenerii occidentali.

    Unde se află Al-Qaeda astăzi: o prezență discretă, dar periculoasă

    Deși numele său nu mai apare zilnic pe primele pagini ale ziarelor, gruparea s-a adaptat vremurilor:

    • În Africa: Ramurile sale, cum sunt Al-Shabaab în Somalia sau JNIM în zona Sahelului (Africa de Vest), controlează teritorii extinse și conduc atacuri frecvente, luptându-se inclusiv cu rivalii din ISIS.

    • În Pakistan și Afganistan: Talibanii pakistanezi (TTP) își mențin ofensiva în nord-vestul țării primind instruire și îndrumare ideologică de la Al-Qaeda. Rapoartele ONU arată că, după retragerea trupelor occidentale din 2021, conducerea talibană de la Kabul tolerează prezența militanților pe teritoriul afgan, chiar dacă oficial neagă acest lucru.

    Concluzia analiștilor în securitate este că Al-Qaeda nu a dispărut, ci a devenit descentralizată. În loc să depindă de o figură carismatică precum bin Laden, rețeaua se sprijină acum pe celule mici și lideri locali, operând cu mult mai multă discreție și fiind mult mai greu de anihilat.