Războiul ajunge pe fundul oceanelor. De ce cablurile submarine au devenit o miză strategică

În atenția autorităților se află în special cablurile de telecomunicații, conductele pentru petrol și gaze, dar și cablurile electrice submarine. Aceste infrastructuri susțin o parte importantă a economiei globale și sunt dificil de supravegheat permanent.

„Schimbarea mediului de ameninţări este cea care a adus această problemă în prim-plan”, a declarat Katja Bego, cercetător principal la Chatham House. „Întreaga noastră economie este construită deasupra acestei infrastructuri”, adaugă acesta, potrivit CNBC.

Cablurile submarine, tot mai importante pentru securitatea globală

Exploziile care au afectat conductele Nord Stream din Marea Baltică în septembrie 2022, dar și alte incidente raportate în zone precum Arctica sau în apropierea Taiwanului, au schimbat modul în care autoritățile privesc securitatea infrastructurii submarine.

După decenii în care acest domeniu a primit mai puțină atenție, guvernele caută acum soluții pentru monitorizarea și protejarea rețelelor aflate la mari adâncimi.

La începutul anului 2026, în întreaga lume erau utilizate peste 1,5 milioane de kilometri de cabluri submarine de comunicații, conform datelor TeleGeography.

Dronele submarine intră într-o nouă etapă

Dezvoltarea inteligenței artificiale și a sistemelor autonome deschide noi posibilități pentru supravegherea fundului oceanelor.

Katja Bego consideră mediul maritim „următorul domeniu logic” pentru extinderea tehnologiilor autonome, după folosirea pe scară largă a dronelor aeriene în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Industria de apărare începe deja să investească în această direcție. Constructorul naval italian Fincantieri a anunțat în iulie că intenționează să aloce aproximativ 600 de milioane de euro pentru achiziționarea unor participații majoritare în patru companii care dezvoltă drone submarine și de suprafață, tehnologii pentru cartografiere marină și sisteme de comunicații subacvatice.

• TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Zelenski avertizează că Vladimir Putin ar putea ataca și alte state dacă Rusia nu câștigă războiul din Ucraina

CEO-ul Fincantieri, Pierroberto Folgiero, estimează că navele de suprafață ar putea deveni „nave-mamă”, capabile să coordoneze rețele de vehicule autonome care operează atât în apă, cât și în apropierea fundului mării.

Și compania franceză Thales își extinde activitatea în domenii precum sonarul, războiul antisubmarin, detectarea minelor și sistemele submarine autonome.

Mașinile autonome ar putea supraveghea infrastructura submarină

Compania germană Euroatlas a creat vehiculul submarin autonom GrayShark. Sistemul poate ajunge independent într-o zonă stabilită și poate desfășura o misiune fără intervenția permanentă a unui operator uman.

În cazul verificării unei conducte, de exemplu, vehiculul ar putea identifica un obiect suspect, asemănător unei mine, să transmită informația către operator și să aștepte instrucțiunile acestuia.

Euroatlas susține că o alternativă la utilizarea navelor militare pentru supravegherea miilor de kilometri de cabluri ar putea fi reprezentată de flote de vehicule autonome. Acestea ar patrula continuu în zonele considerate importante și s-ar deplasa rapid către un punct în care unul dintre sisteme identifică o anomalie.

„Este practic imposibil să acoperi întregul ocean”, a declarat Verineia Codrean, director pentru strategie şi parteneriate la Euroatlas.

Drone submarine care vor urmări alte drone

Dezvoltarea acestor tehnologii ar putea duce și la apariția unor misiuni în care vehiculele autonome vor avea ca obiectiv identificarea și urmărirea sistemelor submarine dezvoltate de alte state.

„Ceea ce construim noi construiesc şi cei care nu ne sunt aliaţi sau inamicii noştri”, a spus Codrean.

Euroatlas lucrează și la o variantă GrayShark alimentată cu o pilă de combustie pe bază de hidrogen. Compania susține că aceasta ar putea rămâne sub apă până la 16 săptămâni sau ar putea parcurge 8.000 de mile marine. Performanța nu a fost însă demonstrată până acum în condiții reale de operare subacvatică.

Potrivit companiei, au fost deja semnate contracte de peste 100 de milioane de euro pentru GrayShark cu marine militare europene, ale căror identități nu au fost făcute publice.

• TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Ce s-ar întâmpla dacă Rusia și Europa ar ajunge la un conflict? Lavrov avertizează că un asemenea război ar fi „complet diferit și foarte scurt”.

De ce este imposibilă protejarea întregii infrastructuri submarine

Chiar dacă investițiile în tehnologii autonome cresc, specialiștii atrag atenția că supravegherea permanentă a întregii infrastructuri submarine nu este realistă.

„Nu cred că cineva din NATO ar pretinde că putem proteja o reţea de peste un milion de kilometri”, a spus Bego.

O dificultate suplimentară este legată de proprietatea asupra infrastructurii. Multe dintre cablurile și conductele submarine sunt deținute de companii private, însă protejarea lor în fața unor acte de sabotaj sau în cazul unui conflict militar presupune tot mai mult implicarea statelor și a forțelor armate.

Potrivit lui Bego, Rusia și China alocă, de asemenea, resurse importante pentru dezvoltarea capabilităților submarine.

Tehnologia subacvatică este încă în urma dronelor aeriene

Dronele autonome care operează sub apă se confruntă cu obstacole tehnologice pe care sistemele aeriene nu le întâmpină în aceeași măsură. Vizibilitatea limitată, dificultățile de comunicare și autonomia redusă fac ca dezvoltarea acestor vehicule să fie mai complicată.

„Nu este o tehnologie nici pe departe la nivelul dronelor pe care le vedem în Ucraina”, a spus Bego.

Sistemele autonome pot avea un rol important în monitorizarea infrastructurii submarine și în descurajarea unor eventuale atacuri. Totuși, tehnologia actuală nu poate elimina riscurile și nu poate garanta securitatea completă a fundului oceanelor.